Tămâie și licheni
(Unor apărători ai stâlcitei limbi române numită „limba
moldovenească“)
A murit tămâia,
Duhoarea stă să crească.
Ne-a umplut ca râia
„Limba moldov’nească“.
Mi-a pierit și somnul,
Pacea creștinească.
Mârâie spre Domnul
Limba moldov’nească.
O biată bătrână
N-are nici de pască.
Stă cu halca-n mână
Limba moldov’nească.
Își crește frumosul
Limba românească.
Îi arată dosul
Limba moldov’nească.
Gângava, tot linge
Cizma muscalească.
Spre Evropi se-mpinge
Limba moldov’nească.
Palida mi-e fața
Sub un cer ce cască.
Îmi mănâncă viața
Limba moldov’nească.
Voi muri, se pare,
Pentru-a mea lumină…
„Mă va plânge oare
Limba cea romană?!“
Grigore Vieru
Cred că nu voi comenta….
anatol a zis,
august 7, 2011 la 5:26 pm
e adinca poezia, atinge…